Legende despre regele Sfântul László

Unlike  97

27 Feb

By: Kerestély Hunor

“puternic la mână, frumos la înfățișare și ca un leu, cu picioare și mâini mari și cu o statură uriașă, se deosebea de ceilalți oameni; astfel era copleșit de plinătatea darurilor sale, ceea ce îl făcea vrednic de coroana regală în trup. Dar când a văzut că se poate lăuda cu averi onorabile, nu a devenit arogant și nici nu a acaparat drepturile altora prin trădare sau violență, ci, în semn de recunoștință pentru bunurile pe care le primise, a fost dator să mulțumească celui care obișnuia să le împartă fără merit și a dedicat o parte din ele cinstirii lui Dumnezeu. ”

László o salvează pe fata răpită

Regele Sfântul László (1077-1095), fiul mijlociu al regelui Béla, a trăit în pace cu regele Salamon o vreme după moartea tatălui lor.
În acest timp, kunii păgâni au pătruns pe teritoriul lor și au pătruns în țară în partea superioară a porții Meszes și au năvălit cu sălbăticie în toată țara… Au năvălit în Nyria, ajungând până în orașul Bihar. Au luat cu ei mulți bărbați, femei și animale. Au traversat pârâul Lapos și râul Szamos fără rezistență, apoi au plecat cu prada. Dar regele Salamon, Géza și prințul László și-au adunat și ei armatele și au pornit pe urmele Kunilor. În orașul Doboka, au așteptat aproape o săptămână sosirea păgânilor. Un spion pe nume Francsik a raportat apropierea armatei Kun.
La început, Kunii, prea încrezători, au vrut doar să-și trimită armata de rezervă în luptă, dar când au văzut trupele maghiare, s-au speriat și s-au retras în vârful unui munte.
Aici, pe muntele Kelés, ungurii i-au atacat pe kuni. În primul asalt, prințul László a ucis patru dintre cei mai puternici dintre păgâni.

Atunci, prințul László a văzut un păgân care a prins pe cal o fată maghiară și a plecat cu ea. Laszlo, fără să-i pese de rănirea ei, și-a pintenat armăsarul, pe nume Szög, și a pornit în galop după păgânul cu capul ras.

Urmărea kunul cu viteza vântului, la doar o lungime de suliță distanță, dar nu avea cum să se apropie mai mult, pentru că calul său nu putea ține pasul.
Când prințul a văzut că nu se poate apropia mai mult de kun, a strigat-o pe fata unguroaică să îl tragă pe kun în jos de curea.
Fata a făcut acest lucru, iar când au ajuns amândoi la pământ, prințul Laszlo l-a atacat pe tâlhar. Ea l-a implorat să nu-l omoare pe kun, dar el i-a tăiat tendonul și a ucis-o. În bătălie, armata regelui și prințul au obținut o mare victorie, iar creștinii răpiți au fost eliberați.

Cauza dușmăniei

Relația dintre regele Solomon și prinții Géza și László a început să se destrame atunci când, după invazia Besenyő, armata regală a pornit să pedepsească garda de la Nándorfehérvár care a permis Besenyő să intre în țară. Asediul orașului Nándorfehérvár a fost întins. Cu toate că în jurul castelului au fost construite turnulețe de tunuri și au fost instalate mașini de atac, grecii, sarazinii și bulgarii care s-au apărat cu curaj.
În a treia lună de asediu, au fost ajutați de o fată maghiară captivă care a dat foc orașului, iar în bătaia vânturilor mari toate clădirile au luat foc. Trupele maghiare au cucerit apoi castelul cu un asalt puternic. Apărătorii rămași s-au retras în cetatea interioară.
Castelul era plin de comori și obiecte de valoare. Maghiarii asediați s-au îmbogățit cu toții într-o clipă. La împărțirea prăzii, exista deja o dispută între rege și cei doi prinți. Dar cearta s-a transformat în ostilitate când cei care se retrăgeau s-au predat.
Cei care au rămas știau că prinții erau evlavioși și milostivi, așa că cei mai mulți s-au predat mai degrabă în fața lor decât în fața regelui, care era cunoscut pentru duritatea și tirania sa.
Regele s-a resemnat, dar ostilitățile deschise au început când regele a vrut să împartă credința și averea prinților.
Prinții l-au sfidat pe rege, așa că nu au putut împărți prada de război.

Viziunea Sfântului László

La sfaturile răutăciosului Vid, regele Salamon i-a atacat pe prinți. László s-a dus în Rusia pentru ajutor, iar Géza a fost învins de rege la Tokaj. Géza a traversat Tisza și l-a întâlnit pe László, care sosise cu un grup mare.
Armata regală a debarcat la Rákos, în timp ce prinții au tăbărât lângă Vác. Pe atunci, acolo era o pădure imensă, în care nu locuia nimeni în afară de un sfânt pustnic pe nume Vác. Prințul Géza a dat numele orașului, care a fost construit ulterior, după el.
Într-o dimineață, în timp ce prinții se sfătuiau călare pe locul unde mai târziu s-a ridicat capela Sfântului Apostol Péter, se gândeau cum să lupte.
În timp ce se aflau acolo deliberând, o vedenie cerească i s-a arătat Sfântului Lazăr în plină zi. Și a spus fratelui său, prințul Géza.
– Ați văzut ceva?
– “Nimic”, a spus prințul.
Atunci Sfântul Lazăr a spus.
– În timp ce eram la sfat, un înger al Domnului a coborât din cer, purtând în mână o coroană de aur și mi-a pus-o pe cap. Este clar, deci, că vom fi victorioși asupra lui Salamon, care va fugi din regat ca un proscris, iar Domnul îți va da ție coroana!
Prințul Geza a spus atunci.
– Dacă Dumnezeu va fi cu noi și ne va ajuta să învingem, voi construi o biserică pentru Fecioara Maria în acest loc.
Viziunea a devenit realitate. Trupele prinților l-au înfrânt pe regele Salamon pe dealul Mogyorod, lângă Cinkota, care a fugit, iar la dorința maghiarilor, Géza a fost încoronat rege la Székesfehérvár.
După aceea au mers la locul unde s-a petrecut viziunea. În timp ce se gândeau sub Vác, o căprioară a apărut în fața lor. Cu lumânări aprinse pe coarne. Când au văzut-o, aceasta a luat-o imediat la fugă. S-a oprit în pădure, în locul unde mai târziu a fost construită mănăstirea. Soldații au țintit cerbul cu o săgeată, dar au ratat. A sărit în Dunăre în fața lor, fără să mai fie văzut vreodată. Sfântul Lazăr a spus.
– Nu era o căprioară, ci un înger al lui Dumnezeu. Acolo unde și-a pus piciorul ne-a marcat locul unde să construim biserica Fecioarei Maria!
Și așa a fost. Dar locul primei viziuni nu era lipsit de o clădire. Prin decret al principilor, aici a fost ridicată o capelă în cinstea Sfântului Péter.

Lupta cu Salamon

Regele Salamon, socrul său, cu ajutorul împăratului german, a lansat o campanie împotriva regelui Géza, iar după eșecul acesteia, s-a retras trist în castelul din Bratislava. Nici acolo nu a putut rămâne în pace, deoarece fratele mai mic al regelui Géza, prințul László, a asediat castelul.
Deoarece castelul era puternic, asediul a fost îndelungat. În acest timp, soldații lui Salamon ieșeau adesea în afara castelului și se luptau cu soldații lui László. Adesea, liderii, deghizați, luau parte la aceste dueluri.
Cu o ocazie, prințul Laszlo s-a apropiat de castel îmbrăcat ca un cavaler de rând. Salamon s-a îmbrăcat și el ca un marinar de rând, s-a înarmat și a plecat călare. Nici unul dintre ei nu bănuia că se confruntă cu liderul celeilalte armate.
Locuitorii castelului s-au așezat pe bastioane pentru a urmări duelul, încrezători în victoria regelui Salamon. Când Salamon s-a apropiat de Laszlo, acesta i-a atras atenția și a rămas uimit. Căci deasupra capului prințului Laszlo a văzut doi îngeri care zburau în aer și îl amenințau cu săbii de foc. Salamon a fost atât de speriat încât a fugit imediat înapoi la castel.
Gărzile sale au fost șocate și au întrebat:
– ‘Domnul meu, nu vă este frică de trei sau patru soldați, dar acum ați fugit de unul singur?
a răspuns Salamon, gâfâind de spaimă.
– Nu am fugit niciodată de un om, dar acesta nu este un om, pentru că este protejat de săbii de foc.